1
Descântec, descântece, substantiv neutru Faptul de a descânta.
Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + Cântec.
Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + Cântec.
DEX – dicționarul explicativ
2
Descântec descântece neutru 1) vezi A descânta. 2) Text magic (de obicei în versuri) care, fiind rostit (și însoțit de anumite gesturi), se crede că lecuiește de o anumită boală sau dezleagă un farmec. /des- + cântec
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Descântec, descântece substantiv neutru (er.) act sexual. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
4
Descântec substantiv neutru, plural descântece
DOOM – dicționarul ortografic