1
Măiestrie, (2, 3) măiestrii, substantiv feminin
1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă.
Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă.
2. (Învechit; concretizat) Lucrare, operă, creație.
Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios.
3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pronunțat: mă-ies-] – Măiestru + sufix -ie.
1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă.
Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă.
2. (Învechit; concretizat) Lucrare, operă, creație.
Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios.
3. Meserie, meșteșug (care cere pricepere). [Pronunțat: mă-ies-] – Măiestru + sufix -ie.
DEX – dicționarul explicativ
2
Măiestrie măiestrii feminin 1) Capacitate de a face totul cu ușurință și cu dibăcie; dexteritate; pricepere. 2) mai ales la plural învechit Obiect, creație executată cu multă iscusință; creație artistică. 3) învechit Îndeletnicire bazată pe munca manuală calificată; meșteșug; meserie. [Silabe Mă-ies-] /măiestru + sufix -ie
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Măiestrie substantiv feminin, articulat măiestria, genitiv-dativ articulat măiestriei; (obiecte, meserii) plural măiestrii, articulat măiestriile
DOOM – dicționarul ortografic