1
Desghina (-n, -at), verb – A separa, a despărți. – Variantă dejghina, dezghina, desbina. Origine necunoscută.
Pare cuvînt tradițional (secolul XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina (Pușcariu 778; Philippide, Principii, 107).
Originea latină pare sigură, conform aromână dizgl’inare „a tăia crengile”; este însă greu de admis etimonul latină *dĭsglŭtināre care este propus în mod curent (Candrea-dens., 482; Pascu, I, 76); tot așa este și latină *dĭsglināre, din neogreacă γλίνη „cocă, pap” (Giuglea, Dacor., III, 620).
Pare cuvînt tradițional (secolul XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina (Pușcariu 778; Philippide, Principii, 107).
Originea latină pare sigură, conform aromână dizgl’inare „a tăia crengile”; este însă greu de admis etimonul latină *dĭsglŭtināre care este propus în mod curent (Candrea-dens., 482; Pascu, I, 76); tot așa este și latină *dĭsglināre, din neogreacă γλίνη „cocă, pap” (Giuglea, Dacor., III, 620).
DER – dicționarul etimologic