1
Deșteptăciune deșteptăciuni feminin 1) Facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; inteligență. 2) Faptă sau vorbă de om deștept. [Articol Deșteptăciunea; Genitiv-dativ Deșteptăciunii; Silabe -ciu-ne] /deștept + sufix -ăciu-ne
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Deșteptăciune substantiv feminin Însușirea de a fi deștept (2); inteligență.
(Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + sufix -ăciune.
(Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + sufix -ăciune.
DEX – dicționarul explicativ
3
Deșteptăciune, deșteptăciuni substantiv feminin (iron.) prostie; faptă sau afirmație care dovedește prostie. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
4
Deșteptăciune substantiv feminin, genitiv-dativ articulat deșteptăciunii
DOOM – dicționarul ortografic