Fîn fanuri
Definitie, sens si explicatie
1Fin (fấnuri), substantiv neutru –
1. Iarba cosita si uscata. –
2. Planta, Poa tratensis. – Istr. fir.
Limba Latina fēnum (Puscariu 612; Candrea-dens., 589; Rew 3247; Dar), conform vegl. fin, limba italiana fieno (sard. fenu), prov. fen, franceza foin, sp. heno, port. (feno). – Derivat finarie, substantiv feminin (fineata); fineata, substantiv feminin (teren pe care creste iarba pentru fin), cu sufix -eata (dupa Dar de la un limba latina *fēnicia); finat, substantiv feminin (fineata; fin), care pare un sing. nou, refacut de la plural finete, al cuvintului anterior (dupa Puscariu 613; Candrea-dens., 590; Dar si Giuglea, Ll, 37, de la un limba latina *fēnacium); finos, adjectiv (cu mult fin).
Conform: afina.
1. Iarba cosita si uscata. –
2. Planta, Poa tratensis. – Istr. fir.
Limba Latina fēnum (Puscariu 612; Candrea-dens., 589; Rew 3247; Dar), conform vegl. fin, limba italiana fieno (sard. fenu), prov. fen, franceza foin, sp. heno, port. (feno). – Derivat finarie, substantiv feminin (fineata); fineata, substantiv feminin (teren pe care creste iarba pentru fin), cu sufix -eata (dupa Dar de la un limba latina *fēnicia); finat, substantiv feminin (fineata; fin), care pare un sing. nou, refacut de la plural finete, al cuvintului anterior (dupa Puscariu 613; Candrea-dens., 590; Dar si Giuglea, Ll, 37, de la un limba latina *fēnacium); finos, adjectiv (cu mult fin).
Conform: afina.