Definitie Grăi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GRĂi, graiesc, verb IV.
Intranzitiv si tranz. (Popular) A zice, a spune; a vorbi. – Din bulgara Graja, scr. Grajati.

Varianta definitie 2: A grai antonim: a tacea

Varianta definitie 3: GRĂi verb verifica cuvantul: scoate.

Varianta definitie 4: GRĂi verb verifica cuvantul: boteza, chema, conveni, denumi, intitula, intelege, invoi, numi, porecli, rosti, spune, supranumi, vorbi, zice.

Varianta definitie 5: Grai verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural graiesc, imperfect 3 singular graia; conj. prezent 3 singular si plural graiasca

Varianta definitie 6: A GRĂi -iesc pop.
1. tranzitiv A exprima prin grai; a reda prin cuvinte.
2. intranzitiv A comunica cu ajutorul limbii; a vorbi. /<bulg. graja, limba sarba: grajati

Varianta definitie 7: Grai (-aesc, grait), verb –
1. A vorbi. –
2. A spune, a rosti. –
3. (Înv., reflexiv) A se numi, a se chema. –
4. (Mold., reflexiv) A se pune de acord, a se invoi. – Mr. grescu, gri(s)i, grire; megl. gres, griri.
Sl. (sb.) grajati „a croncani”.
Schimbarea semantica este ciudata, si a fost explicata de Miklosich, Slaw.
Elem., 20 si Densusianu, Hlr., 267, ca specifica limba slava (veche) Petrovici, Dacor., VII, 170, a fost primul care a facut distinctia intre limba sarba: grajati „a vorbi”, etimon al rom., si grȁjati „a croncani”, conform Puscariu, Lr.,
292. Derivat agrai, verb (Trans., a interpela), der. artificial, pe baza modelului limba germana reden- anderen (DAR); grai, substantiv neutru (vorbire; limba, idiom; argou, limbaj; proverb, zicala; cuvant invechit, discurs, alocutiune; voce, accent; cuvant invechit, invoiala, tirguiala; cuvant invechit, verb, cuvint), conform mr. grai, mr., megl. grei, din limba slava (veche), bulgara graj „cint” (Miklosich, Slaw.
Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Conev 95); negrait, adjectiv (de nespus); graitor, substantiv masculin (vorbitor; la nuntile din Trans., persoana care improvizeaza strigaturile); negraitor, adjectiv (mut).