1
Înfruntare, înfruntări, substantiv feminin Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei.
1. Mustrare, dojană aspră; prin extensiune jignire, insultă.
2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață.
Conflict, ciocnire. – Vezi Înfrunta.
1. Mustrare, dojană aspră; prin extensiune jignire, insultă.
2. Rezistență hotărâtă; opunere îndrăzneață.
Conflict, ciocnire. – Vezi Înfrunta.
DEX – dicționarul explicativ
2
Înfruntare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat înfruntării; plural înfruntări
DOOM – dicționarul ortografic