Îngăduință

Îngăduință substantiv feminin
1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire.
Înțelegere, bunăvoință reciprocă.
2. (Familiar, rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + sufix -ință.

DEX – dicționarul explicativ

Îngăduință feminin 1) vezi a îngădui și a se îngădui. 2) Caracter îngăduitor; indulgență; toleranță. 3) Atitudine binevoitoare; armonie. 4) Răgaz pentru îndeplinirea unei obligații; amânare. [Genitiv-dativ Îngăduinței] /a îngădui + sufix -ință

NODEX – noul dicționar explicativ

Îngăduință substantiv feminin, genitiv-dativ articulat îngăduinței; plural îngăduințe

DOOM – dicționarul ortografic