Interdicție

Interdicție, interdicții, substantiv feminin
1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte.
2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice.
3. Stare în care se află aceste persoane. [Variantă: Interdicțiune substantiv feminin] – Din franceză Interdiction, latină Interdictio, -onis.

DEX – dicționarul explicativ

Interdicție substantiv feminin
1. interzicere (prin lege).
tabu.
2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție.
stare a unei asemenea persoane. (< franceză interdiction, latină interdictio)

MDN – marele dicționar de neologisme

Interdicție interdicții feminin Măsură (prevăzută de lege) prin care se interzice (a săvârși) ceva; prohibiție. [Genitiv-dativ Interdicției] /<franceză interdiction, latină interdictio, interdicționis

NODEX – noul dicționar explicativ

Interdicție substantiv feminin Interzicere, opreliște, oprire (prin lege).
Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Genitiv -iei, variantă interdicțiune substantiv feminin / conform franceză interdiction, latină interdictio].

DN – dicționar de neologisme