Majorat
Definitie, sens si explicatie
1Majorat substantiv neutru
1. proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile.
2. varsta de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile si politice; starea juridica a celui devenit major. (< franceza majorat, limba germana Majorat)
1. proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile.
2. varsta de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile si politice; starea juridica a celui devenit major. (< franceza majorat, limba germana Majorat)
2Majorat1 substantiv neutru Varsta la care o persoana devine majora (1); starea (juridica a) persoanei majore; majoritate civila. – Din franceza Majorat.
3Majorat2, -ă, majorati, -te, adjectiv (Despre preturi, impozite etcetera) Marit4, sporit. – Verifica cuvantul: Majora.
4Majorat antonim: minorat
5Majorat substantiv (Jur.) majoritate, (invechit) majore-nitate, varstnicie. (Tanarul a ajuns la -.)
6Majorat adjectiv crescut, marit, ridicat, sporit, urcat. (Preturi -.)
7Majorat substantiv neutru
8Majorat n. 1) Varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile si politice, devenind totodata responsabila de actiunile sale in fata legii. 2) Situatie a unei persoane majore. /<fr. majorat
9Majorat substantiv neutru
1. Varsta de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile si politice; starea juridica a celui devenit major; majoritate civila.
2. (Ist.) Proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile. [< franceza majorat, conform limba germana Majorat].
1. Varsta de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile si politice; starea juridica a celui devenit major; majoritate civila.
2. (Ist.) Proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile. [< franceza majorat, conform limba germana Majorat].