1
Murui, muruiesc, verb IV.
Tranzitiv
1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi.
A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos.
2. (Regional) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor.
3. (Regional) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Conform ucraineană m u r o v a t i.
Tranzitiv
1. A acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi.
A astupa crăpăturile din pereții lucrărilor subterane cu un material argilos.
2. (Regional) A unge suprafața unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor.
3. (Regional) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Conform ucraineană m u r o v a t i.
DEX – dicționarul explicativ
2
A murui muruiesc tranzitiv 1) (pereții sau pardoseala unei case) A acoperi cu un strat de lut muiat cu apă; a lipi. 2) A da cu var; a vărui. 3) popular (pâinea și alte produse de panificație) A unge la suprafață cu un amestec special înainte de a da la cuptor. 4) popular A face să se murdărească; a murdări; a păta; a mânji. /conform ucraineană murovati
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Murui (-uesc, muruit), verb –
1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. –
2. A (se) unge. –
3. A mînji, a murdări.
Sârbă mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Derivat muruială, substantiv feminin (tencuială, lipit cu lut).
1. A tencui, a zugrăvi, a drișcui. –
2. A (se) unge. –
3. A mînji, a murdări.
Sârbă mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Derivat muruială, substantiv feminin (tencuială, lipit cu lut).
DER – dicționarul etimologic
4
Murui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural muruiesc, imperfect 3 singular muruia; conjuncție prezent 3 singular și plural muruiască
DOOM – dicționarul ortografic