1
Pană1, pene, substantiv feminin I.
1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase).
Expresie Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prin extensiune prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva).
Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum).
Smoc de pene1 (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești.
2. (La plural) Pene1 (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; prin extensiune așternut (moale) de pat (cu pene), fulgi etc.).
3. Pană1 (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; prin generalizare toc de scris, condei; ceea ce servește la scris.
Figurat Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; prin extensiune scriitor.
4. Dispozitiv făcut din cotor de pană1 (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită.
5. Podoabă din pene1 (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc.
(Popular) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); prin restrângere floare.
6. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc. II.
1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc.
(Tipogr.) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația.
Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.
2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf.
Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă.
3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul.
5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.
6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale.
Ancie (la un instrument muzical de suflat).
7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [Variantă: (învechit și regional) Peană substantiv feminin] – Latină Pinna.
1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase).
Expresie Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; prin extensiune prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva).
Compuse: pana-zburătorului = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum).
Smoc de pene1 (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești.
2. (La plural) Pene1 (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; prin extensiune așternut (moale) de pat (cu pene), fulgi etc.).
3. Pană1 (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; prin generalizare toc de scris, condei; ceea ce servește la scris.
Figurat Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; prin extensiune scriitor.
4. Dispozitiv făcut din cotor de pană1 (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită.
5. Podoabă din pene1 (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc.
(Popular) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); prin restrângere floare.
6. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc. II.
1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc.
(Tipogr.) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația.
Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.
2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf.
Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă.
3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul.
5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.
6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale.
Ancie (la un instrument muzical de suflat).
7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [Variantă: (învechit și regional) Peană substantiv feminin] – Latină Pinna.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pană2, pene, substantiv feminin
1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul.
Expresie (Familiar) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani.
2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din franceză Panne.
1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul.
Expresie (Familiar) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani.
2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din franceză Panne.
DEX – dicționarul explicativ
3
Pană1 pene feminin 1) (la păsări) Formație cornoasă alcătuită dintr-un cotor tubular, pe care sunt așezate simetric fire subțiri și pufoase și care are funcție protectoare și de realizare a zborului.
A se umfla în pene a se îngâmfa. 2) la plural Fulgi smulși de pe aceste formații și folosiți pentru umplutul pernelor și a perinelor. 3) învechit Unealtă de scris cu cerneală constând dintr-o astfel de formație cornoasă (în special de gâscă), ascuțită și despicată la vârf. 4) figurat Arta de a scrie. 5) Simbol al muncii scriitoricești.
A lăsa (sau A părăsi) pana a înceta să mai scrie. [Genitiv-dativ Penei] /<latină pinna
A se umfla în pene a se îngâmfa. 2) la plural Fulgi smulși de pe aceste formații și folosiți pentru umplutul pernelor și a perinelor. 3) învechit Unealtă de scris cu cerneală constând dintr-o astfel de formație cornoasă (în special de gâscă), ascuțită și despicată la vârf. 4) figurat Arta de a scrie. 5) Simbol al muncii scriitoricești.
A lăsa (sau A părăsi) pana a înceta să mai scrie. [Genitiv-dativ Penei] /<latină pinna
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Pană2 pene feminin 1) tehnică Piesă (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosită la detașarea sau fixarea unor obiecte.
Pana căpăstrului frânghie sau curea legată de căpăstru care servește la priponirea calului. 2) Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului, întinzându-i pânza; cordar. 3) Placă mică (de celuloid) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.); plectru. 4) Lamă elastică (de metal sau de lemn), folosită la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucată de slănină care se introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în legume (în vederea preparării). [Genitiv-dativ Penei] /<latină pinna
Pana căpăstrului frânghie sau curea legată de căpăstru care servește la priponirea calului. 2) Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului, întinzându-i pânza; cordar. 3) Placă mică (de celuloid) cu care se pun în vibrație coardele unor instrumente muzicale (chitară, balalaică etc.); plectru. 4) Lamă elastică (de metal sau de lemn), folosită la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucată de slănină care se introduce în crestăturile făcute într-o bucată de carne sau în legume (în vederea preparării). [Genitiv-dativ Penei] /<latină pinna
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 5 definiții din alte dicționare
5
Pană3 pene feminin Oprire accidentală a funcționării unui mecanism sau a unui autovehicul (din cauza unei defecțiuni sau a lipsei de combustibil). Pană de motor.
A fi (sau a rămâne) în pană a) a fi oprit dintr-o activitate printr-o piedică; b) a rămâne fără bani. [Genitiv-dativ Penei] /<franceză panne
A fi (sau a rămâne) în pană a) a fi oprit dintr-o activitate printr-o piedică; b) a rămâne fără bani. [Genitiv-dativ Penei] /<franceză panne
NODEX – noul dicționar explicativ
6
Pană substantiv feminin
1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc.
A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani.
2. (Marină) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Plural pane, pene. / < franceză panne].
1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui autovehicul, determinată de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc.
A rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă; a nu avea bani.
2. (Marină) Orientare a velelor unei nave cu pânze astfel încât să se opună vântului și să rămână pe loc; oprire a unei corăbii. [Plural pane, pene. / < franceză panne].
DN – dicționar de neologisme
7
Pană substantiv feminin
1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.
a rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.
2. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.
3. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului. (< franceză panne)
1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.
a rămâne în pană = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.
2. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.
3. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului. (< franceză panne)
MDN – marele dicționar de neologisme
8
Pană (pene), substantiv feminin –
1. Formație epidermică de consistență cornoasă care acoperă corpul păsărilor. –
2. Penuș, instrument de scris din pană (1). –
3. Pănușă de porumb. –
4. (Transilvania) Buchețel. –
5. Căpăstru. –
6. Ic, grindei. –
7. Șină de roată, opritoare. –
8. Slănină pentru împănat carnea. –
9. Partea abdominală a somnului. –
10. (Maram.) Marginea pălăriei. – Aromână, meglenoromână peană, istroromână pęnę. Latină pinna (Pușcariu Zrph., XXVIII, 682; Pușcariu 1252; Candrea-dens., 1315; Rew 6514), conform albaneză pëndë, italiană penna, provensală, portugheză pena, franceză penne. Forma normală, peană, este învechit Derivat peniș, substantiv neutru (penaj); peniță, substantiv feminin (pană mică); împenat, adjectiv (cu pene); pănușe, substantiv feminin (fiecare dintre foile care înfășoară știuletele de porumb; peritoneu, burtă, pentru ultimul său sens conform pană 9 se explică semantic drept „parte care acoperă organele interne”, după cum foaia acoperă știuletele); pănuș, substantiv neutru (Banat, burtă); pănușiță, substantiv feminin (plantă, Stipa capillata), probabil formație artificială după germană Federgrass; împăna, verb (a da penele; a împodobi cu pene; a orna, a împodobi, a se găti; a bate pene; a băga bucățelele de slănină în carne; a umple, a îndopa) pe care Candrea-dens., 1316 și Dar îl reduce la latină *impinnāre; împănușa, verb (a face pănuși); penal (variantă penar), substantiv neutru (cutiuță cu ustensile de scris), din latină Pennal (Candrea); panaș, substantiv neutru (mănunchi de pene), din franceză panache; penișoară, substantiv feminin (ciupercă, Agaricus cinnamomeus). – Din română provine bulgară pana „puf” (Capidan, Raporturile, 223).
1. Formație epidermică de consistență cornoasă care acoperă corpul păsărilor. –
2. Penuș, instrument de scris din pană (1). –
3. Pănușă de porumb. –
4. (Transilvania) Buchețel. –
5. Căpăstru. –
6. Ic, grindei. –
7. Șină de roată, opritoare. –
8. Slănină pentru împănat carnea. –
9. Partea abdominală a somnului. –
10. (Maram.) Marginea pălăriei. – Aromână, meglenoromână peană, istroromână pęnę. Latină pinna (Pușcariu Zrph., XXVIII, 682; Pușcariu 1252; Candrea-dens., 1315; Rew 6514), conform albaneză pëndë, italiană penna, provensală, portugheză pena, franceză penne. Forma normală, peană, este învechit Derivat peniș, substantiv neutru (penaj); peniță, substantiv feminin (pană mică); împenat, adjectiv (cu pene); pănușe, substantiv feminin (fiecare dintre foile care înfășoară știuletele de porumb; peritoneu, burtă, pentru ultimul său sens conform pană 9 se explică semantic drept „parte care acoperă organele interne”, după cum foaia acoperă știuletele); pănuș, substantiv neutru (Banat, burtă); pănușiță, substantiv feminin (plantă, Stipa capillata), probabil formație artificială după germană Federgrass; împăna, verb (a da penele; a împodobi cu pene; a orna, a împodobi, a se găti; a bate pene; a băga bucățelele de slănină în carne; a umple, a îndopa) pe care Candrea-dens., 1316 și Dar îl reduce la latină *impinnāre; împănușa, verb (a face pănuși); penal (variantă penar), substantiv neutru (cutiuță cu ustensile de scris), din latină Pennal (Candrea); panaș, substantiv neutru (mănunchi de pene), din franceză panache; penișoară, substantiv feminin (ciupercă, Agaricus cinnamomeus). – Din română provine bulgară pana „puf” (Capidan, Raporturile, 223).
DER – dicționarul etimologic
9
Pană (de pasăre, de lemn sau metal, de motor) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat penei; plural pene
DOOM – dicționarul ortografic