Parcurs
Definitie, sens si explicatie
1Parcurs, parcursuri, substantiv neutru Faptul de a parcurge o distanta, un drum etcetera; (concretizat) drum, traseu pe care il strabate sau pe care trebuie sa-l strabata cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ♢ Locutiune adverb Pe parcurs... = in timpul unei calatorii; intre timp. ♢ Locutiune prep.
Pe parcursul... = in limitele..., in cuprinsul, in decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. – Din franceza Parcours.
Pe parcursul... = in limitele..., in cuprinsul, in decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. – Din franceza Parcours.
2Parcurs substantiv drum, itinerar, ruta, traiect, traiectorie, traseu, (astazi rar) marsrut, (invechit, in Mold.) sleau. (- urmat de un vehicul.)
3Parcurs substantiv neutru, plural parcursuri
4Parcurs -uri n. 1) v. A parcurge. 2) Cale care trebuie strabatuta pentru a ajunge de la un punct la altul; traiect. ♢ Pe (tot) -(ul) in (tot) timpul cat a durat ceva. /<fr. parcours
5Parcurs substantiv neutru Drum (de) strabatut; traiect; traseu. ♢ Pe parcurs = in timpul drumului; (prin extensiune) intre timp, in aceasta perioada. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un calaret in competitie. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. [< franceza parcours].
6Parcurs substantiv neutru
1. drum (de) strabatut; traiect; traseu. o pe - = in timpul drumului; (prin extensiune) intre timp.
2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un calaret in competitie.
3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. (< franceza parcours)
1. drum (de) strabatut; traiect; traseu. o pe - = in timpul drumului; (prin extensiune) intre timp.
2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un calaret in competitie.
3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii intre doua puncte anumite. (< franceza parcours)