Plac
Definitie, sens si explicatie
1Plac substantiv neutru (Azi mai ales in loc. adverb ) Placere. ♢ Locutiune adverb Pe (sau dupa) plac (ori placul cuiva) = dupa voia, dupa gustul (cuiva).
Dupa bunul plac (al cuiva) = dupa capriciul (cuiva). ♢ Expresie A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discretia, la cheremul cuiva. – Din Placea (derivat regresiv).
Dupa bunul plac (al cuiva) = dupa capriciul (cuiva). ♢ Expresie A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discretia, la cheremul cuiva. – Din Placea (derivat regresiv).
2Plac substantiv
1. verifica cuvantul: placere.
2. verifica cuvantul: pofta.
1. verifica cuvantul: placere.
2. verifica cuvantul: pofta.
3Plac substantiv neutru
4Plac n.
Senzatie de satisfacere a gustului; placere; chef; voie. ♢ Pe (sau dupa) - (sau -ul cuiva) dupa gustul cuiva; dupa cum ii place cuiva. Dupa bunul - al cuiva dupa cum vrea cineva; dupa capriciul cuiva. A-i fi cuiva pe - a placea cuiva. /v. a placea
Senzatie de satisfacere a gustului; placere; chef; voie. ♢ Pe (sau dupa) - (sau -ul cuiva) dupa gustul cuiva; dupa cum ii place cuiva. Dupa bunul - al cuiva dupa cum vrea cineva; dupa capriciul cuiva. A-i fi cuiva pe - a placea cuiva. /v. a placea