Plagă
Definitie, sens si explicatie
1Plagă, plagi, substantiv feminin
1. Leziune a tesuturilor corpului, provocata accidental (arsura, taietura etcetera) sau pe cale operatorie; rana.
2. Situatie nenorocita, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din limba latina Plaga.
1. Leziune a tesuturilor corpului, provocata accidental (arsura, taietura etcetera) sau pe cale operatorie; rana.
2. Situatie nenorocita, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din limba latina Plaga.
2Plagă substantiv verifica cuvantul: calamitate, catastrofa, dezastru, flagel, grozavie, napasta, nenorocire, pacoste, potop, prapad, pustiire, sinistru, urgie.
3Plagă substantiv verifica cuvantul: rana.
4Plaga substantiv feminin, g.-d. art. plagii; plural plagi
5Plagă plagi f. 1) Vatamare locala a unui tesut organic, provocata de o trauma; rana; leziune. 2) figurat Catastrofa de mari proportii; nenorocire mare si grea care se abate asupra unei colectivitati; prapad; dezastru; calamitate; flagel. [G.-d. Plagii] /<lat. plaga
6Plagă substantiv feminin
1. Rana (deschisa).
2. (Figurat) Calamitate; situatie nenorocita. [Plural plagi. / conform limba latina plaga, limba germana Plage].
1. Rana (deschisa).
2. (Figurat) Calamitate; situatie nenorocita. [Plural plagi. / conform limba latina plaga, limba germana Plage].
7Plagă substantiv feminin
1. rana (deschisa).
2. (figurativ) calamitate, flagel; nenorocire. (< limba latina plaga)
1. rana (deschisa).
2. (figurativ) calamitate, flagel; nenorocire. (< limba latina plaga)
8Plaga (plắgi), substantiv feminin –
1. Rana. –
2. Flagel, calamitate. – Mr. pleaga.
Limba Latina plaga (Puscariu 1331; Rew 6562), dar caracterul popular al cuvintului este cam indoielnic; conform totusi mr., limba albaneza pljagë. – Derivat plaguit (var. pleguit), adjectiv (ranit), cuvant invechit, in Banat.
1. Rana. –
2. Flagel, calamitate. – Mr. pleaga.
Limba Latina plaga (Puscariu 1331; Rew 6562), dar caracterul popular al cuvintului este cam indoielnic; conform totusi mr., limba albaneza pljagë. – Derivat plaguit (var. pleguit), adjectiv (ranit), cuvant invechit, in Banat.