Definitie Sfoară - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SfoarĂ, sfori, substantiv feminin
1. Fir lung obtinut din impletirea sau rasucirea mai multor fibre textile (de in, canepa, bumbac etcetera) si folosit in special la legat. ♢ Expresie A intinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forta lucrurile, a exagera in ceva.
A trage pe cineva pe sfoara = a insela pe cineva (la socoteli).
A trage sforile = a unelti in ascuns, cu abilitate.
A da sfoara in tara = a raspandi o veste, un zvon; a da de stire.
Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fasie fibroasa si flexibila extrasa din anumite plante, cu care se poate lega un obiect.
2. Masura oficiala folosita altadata pentru suprafetele de teren (a carei valoare a variat dupa epoci). ♦ Bucata (mica) de teren agricol, de pamant de cultura. ♢ Expresie Sfoara de mosie = mosie mica, mosioara.
3. Figura de gimnastica executata sezand, cu picioarele intinse orizontal, unul inainte si altul inapoi. ♢ Sfoara in fata = figura de gimnastica descrisa mai sus, executata cu picioarele departate lateral si cu pieptul inainte. [Varianta: (regional) Sfara, sfoara substantiv feminin].
Probabil din limba neogreaca: Sfora.

Varianta definitie 2: SfoarĂ substantiv verifica cuvantul: fir de plumb, pripon.

Varianta definitie 3: SfoarĂ s., adverb
1. substantiv (Ban., Transilvania si Bucovina) spagat, (Transilvania si Maram.) sparga, (invechit) ata. (Un ghem de -.)
2. substantiv (TEHNICA) coarda, struna. (- a ferastraului.)
3. substantiv (SPORT) spagat. (- in gimnastica.)
4. adverb ata, direct, drept, neocolit, (popular) oblu. (Merge - la el acasa.)

Varianta definitie 4: Sfoara substantiv feminin, g.-d. art. sforii; plural sfori

Varianta definitie 5: SfoarĂ sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu -. ♢ Tras cu -a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde -a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe - a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O - de ardei. 3) inv.
Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv.
Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /conform limba slava (veche) suvoru, ucr. švora

Varianta definitie 6: Sfoara (-ori), substantiv feminin –
1. Coarda, fir. –
2. (Înv.) Lat, snur, impletitura. –
3. Lama la ferastraul de mina. –
4. Bucata (de teren). –
5. Truc, siretenie, secret, partea invizibila a unui negot. – Varianta Mold. sfara.
Sl. sŭvora (Miklosich, Slaw.
Elem., 47; Cihac, II, 341; Conev 94), conform cr., slov., ceh., limba rusa svora, pol. sfora, limba neogreaca: σφόρα (Roesler 576; Meyer, Neugr.
St., II, 60).
Varianta mold. reproduce vocalismul rut., dar s- nu este clar; conform sfara.
Sensul 4 exista si in funie.
Derivat sfor, substantiv neutru (sensul curent de apa, curent central al riurilor), din limba sarba: svor (Candrea), conform sp. hilero; sforar, substantiv masculin (meserias care face sfori; intrigant, uneltitor); sforarie, substantiv feminin (fringherie; uneltire); sfarui, verb (Mold., a lega cu sfoara sau cu snur); insfora, verb (a lega, a uni doua scule de pescuit). – Din rom. provine rut. swara (Miklosich, Wander., 21).