1
Sfoară, sfori, substantiv feminin
1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat.
Expresie A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat.
Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect.
2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci).
Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură.
Expresie Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară.
3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi.
Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Variantă: (regional) Șfară, șfoară substantiv feminin].
Probabil din neogreacă Sfora.
1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat.
Expresie A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat.
Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect.
2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci).
Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură.
Expresie Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară.
3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi.
Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Variantă: (regional) Șfară, șfoară substantiv feminin].
Probabil din neogreacă Sfora.
DEX – dicționarul explicativ
2
Sfoară sfori feminin 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu sfoară.
Tras cu sfoara (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde sfoara prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe sfoară a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulțime de obiecte similare înșirate pe astfel de fir; șirag. O sfoară de ardei. 3) învechit Unitate de măsură pentru suprafețe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) învechit Fâșie (îngustă) de pământ arabil. [Genitiv-dativ sforii] /conform slavă suvoru, ucraineană švora
Tras cu sfoara (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde sfoara prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe sfoară a păcăli. A trage sforile a pregăti în taină ceva reprobabil. 2) Mulțime de obiecte similare înșirate pe astfel de fir; șirag. O sfoară de ardei. 3) învechit Unitate de măsură pentru suprafețe, folosită la măsurarea pământului (având diferite valori în diferite perioade). 4) învechit Fâșie (îngustă) de pământ arabil. [Genitiv-dativ sforii] /conform slavă suvoru, ucraineană švora
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Sfoară (-ori), substantiv feminin –
1. Coardă, fir. –
2. (Învechit) Laț, șnur, împletitură. –
3. Lamă la ferăstrăul de mînă. –
4. Bucată (de teren). –
5. Truc, șiretenie, secret, partea invizibilă a unui negoț. – Variantă Moldova șfară. Slavă sŭvora (Miklosich, Slaw.
Elem., 47; Cihac, II, 341; Conev 94), conform croată, slovenă, cehă, rusă svora, polonă sfora, neogreacă σφόρα (Roesler 576; Meyer, Neugr.
St., II, 60).
Variantă Moldova reproduce vocalismul ruteană, dar ș- nu este clar; conform șfară. Sensul 4 există și în funie. Derivat sfor, substantiv neutru (sensul curent de apă, curent central al rîurilor), din sârbă svor (Candrea), conform spaniolă hilero; sforar, substantiv masculin (meseriaș care face sfori; intrigant, uneltitor); sforărie, substantiv feminin (frîngherie; uneltire); șfărui, verb (Moldova, a lega cu sfoară sau cu șnur); însfora, verb (a lega, a uni două scule de pescuit). – Din română provine ruteană swara (Miklosich, Wander., 21).
1. Coardă, fir. –
2. (Învechit) Laț, șnur, împletitură. –
3. Lamă la ferăstrăul de mînă. –
4. Bucată (de teren). –
5. Truc, șiretenie, secret, partea invizibilă a unui negoț. – Variantă Moldova șfară. Slavă sŭvora (Miklosich, Slaw.
Elem., 47; Cihac, II, 341; Conev 94), conform croată, slovenă, cehă, rusă svora, polonă sfora, neogreacă σφόρα (Roesler 576; Meyer, Neugr.
St., II, 60).
Variantă Moldova reproduce vocalismul ruteană, dar ș- nu este clar; conform șfară. Sensul 4 există și în funie. Derivat sfor, substantiv neutru (sensul curent de apă, curent central al rîurilor), din sârbă svor (Candrea), conform spaniolă hilero; sforar, substantiv masculin (meseriaș care face sfori; intrigant, uneltitor); sforărie, substantiv feminin (frîngherie; uneltire); șfărui, verb (Moldova, a lega cu sfoară sau cu șnur); însfora, verb (a lega, a uni două scule de pescuit). – Din română provine ruteană swara (Miklosich, Wander., 21).
DER – dicționarul etimologic
4
Sfoară substantiv feminin, genitiv-dativ articulat sforii; plural sfori
DOOM – dicționarul ortografic