1
Coardă1, coarde, substantiv feminin
1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună.
Expresie (Familiar) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată.
(La plural) (Grup de) instrumente muzicale cu strune.
Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate.
2. Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc.
3. (Matematică) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc.
4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei.
5. (La plural) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring.
6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni.
7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței de vie.
Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri.
8. (Popular) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări).
9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat.
10. (Popular) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [Plural și: corzi] – Latină Chorda (cu unele sensuri după franceză corde).
1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc., care întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună.
Expresie (Familiar) A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) = a se adresa cuiva punând accentul pe un fapt la care acesta este mai sensibil; a lăuda, a măguli pe cineva. A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată.
(La plural) (Grup de) instrumente muzicale cu strune.
Coardă vocală = fiecare dintre formațiile ligamentoase simetrice care aparțin laringelui și prin vibrarea cărora se produc sunete. Coardă dorsală = schelet intern situat în partea dorsală la cefalocordate.
2. Fir împletit de sfoară, păr etc. care ține întinse capetele unui arc.
3. (Matematică) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe sau extremitățile unui arc de cerc.
4. Sfoară care leagă brațele ferăstrăului și care, prin răsucire cu o pană, întinde pânza metalică a uneltei.
5. (La plural) Cele trei rânduri de frânghii întinse pe laturile ringului de box pentru a împiedica pe boxeri să iasă sau să cadă de pe ring.
6. Frânghie sau sfoară mai groasă de care se servesc gimnaștii pentru a executa diverse exerciții; frânghie cu care se joacă copiii, sărind ritmic peste ea; frânghie folosită de alpiniști în ascensiuni.
7. Ramură (tânără și elastică) a butucului viței de vie.
Fiecare dintre vițele sau nuielele unei împletituri.
8. (Popular) Vână, nerv, mușchi, tendon, ligament (care se încordează la anumite mișcări).
9. Șuviță consistentă desprinsă dintr-o masă de sirop de zahăr care a fiert prea mult și este prea tare legat.
10. (Popular) Bârnă sau grindă mare și groasă care susține tavanul casei (și de care se atârnă diferite lucruri). [Plural și: corzi] – Latină Chorda (cu unele sensuri după franceză corde).
DEX – dicționarul explicativ
2
Coardă2, coarde, substantiv feminin (Regional) Spadă, sabie. [Variantă: Coartă substantiv feminin] – Conform maghiară k a r d.
DEX – dicționarul explicativ
3
Coardă2 corzi feminin 1) Grindă de susținere a tavanului la o casă țărănească. 2) plural Cele trei frânghii întinse pe laturile ringului de box. [Genitiv-dativ Corzii; Silabe Coar-dă] /<latină chorda
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Coardă1 coarde feminin 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; strună. coardă de chitară.
Orchestră de coarde orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde coarda până se rupe a întrece măsura în ceva. 2) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe plane, fără a o intersecta. 3) Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău cu rama, pentru a ține întinsă pânza. 4) Sfoară având la capete două mânere, cu care se joacă copiii sărind peste ea sau se folosește în unele exerciții sportive. 5) popular Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase; tendon.
Coardele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror vibrație produce vocea. 6) Curbura gâtului la cal (acoperită de coamă). 7) Ramură din tulpina viței de vie. 8) Șuviță de sirop de zahăr sau de dulceață prea tare legat. [Genitiv-dativ Coardei; Silabe Coar-dă] /<latină chorda
Orchestră de coarde orchestră alcătuită din instrumente muzicale cu coarde. A întinde coarda până se rupe a întrece măsura în ceva. 2) Segment de dreaptă care unește două puncte ale unei curbe plane, fără a o intersecta. 3) Sfoară care leagă brațele unui ferăstrău cu rama, pentru a ține întinsă pânza. 4) Sfoară având la capete două mânere, cu care se joacă copiii sărind peste ea sau se folosește în unele exerciții sportive. 5) popular Țesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase; tendon.
Coardele vocale cele două membrane simetrice ale laringelui, a căror vibrație produce vocea. 6) Curbura gâtului la cal (acoperită de coamă). 7) Ramură din tulpina viței de vie. 8) Șuviță de sirop de zahăr sau de dulceață prea tare legat. [Genitiv-dativ Coardei; Silabe Coar-dă] /<latină chorda
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 6 definiții din alte dicționare
5
Coardă (-de), substantiv feminin –
1. Fir elastic care, întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. –
2. Funie, frînghie, sfoară groasă. –
3. Sfoară. –
4. Șiret, legătură. –
5. Strună de chitară. –
6. Urzeală, bătătură. –
7. Tendon sau ligament care se încordează la anumite mișcări. –
8. Lăstar. –
9. Rădăcină aeriană. –
10. Arc, resort. –
11. Bîrnă sau grindă mare care susține tavanul. –
12. Grindă diagonală, tirant. –
13. La jocul de biliard, punct cîștigat prin trei lovituri. –
14. Viscozitate, întărire caracteristică marmeladei sau jeleului. – Variantă (învechit) cord.
Aromână coardă, meglenoromână coardă „grajd”.
Latină chŏrda (Pușcariu 387; Candrea-dens., 380; Rew 1881; Dar); conform albaneză kordëzë, italiană, provensală, catalană, portugheză corda, franceză corde, spaniolă cuerda.
Apare în doc. slavo-rom.
începînd cu
1408. La sensul 13, Graur, Bl, V, 58, vede o confuzie a lui coardă „strună” cu franceză cuarte; însăși franceză corde se folosește ca termen de biliard.
Sensul de „bîrnă” ar fi balcanic, după Jud, Zrph., XXXVIII, 25, conform neogreacă ϰόρδα; dar este mai puțin probabil să fie deja latină, conform sard. kordau „bîrnă” (Wagner 115). – Derivat cordiș, adverb (pieziș, oblic); cordui, verb (a strînge cu putere); cordar, substantiv masculin (sforar, frînghier; la vioară, căluș, scaun; măciucă, bîtă; ferăstrău de mînă), la care sensul de „căluș” pare a fi împrumutat din franceză cordier; corda, verb reflexiv (a se nărui, mai ales o grămadă de lemne); cordaj, substantiv neutru, din franceză cordage; încorda, verb (a contracta mușchii, a întări; a întinde; a trage de, a supune unei tensiuni; a acorda un instrument; a strînge o legătură; a lega vița de vie; a îndrepta, a ridica, a așeza; a lupta, a asuda, a (se) strădui, a face eforturi); încordător, substantiv masculin rar, (diavolul); încordătură, substantiv feminin (tensiune; efort; spasm) descorda, verb (a slăbi, a diminua tensiunea; a modera).
Din română provine bulgară korda (Capidan, Raporturile, 206).
1. Fir elastic care, întins pe anumite instrumente muzicale, produce, prin vibrare, sunete; strună. –
2. Funie, frînghie, sfoară groasă. –
3. Sfoară. –
4. Șiret, legătură. –
5. Strună de chitară. –
6. Urzeală, bătătură. –
7. Tendon sau ligament care se încordează la anumite mișcări. –
8. Lăstar. –
9. Rădăcină aeriană. –
10. Arc, resort. –
11. Bîrnă sau grindă mare care susține tavanul. –
12. Grindă diagonală, tirant. –
13. La jocul de biliard, punct cîștigat prin trei lovituri. –
14. Viscozitate, întărire caracteristică marmeladei sau jeleului. – Variantă (învechit) cord.
Aromână coardă, meglenoromână coardă „grajd”.
Latină chŏrda (Pușcariu 387; Candrea-dens., 380; Rew 1881; Dar); conform albaneză kordëzë, italiană, provensală, catalană, portugheză corda, franceză corde, spaniolă cuerda.
Apare în doc. slavo-rom.
începînd cu
1408. La sensul 13, Graur, Bl, V, 58, vede o confuzie a lui coardă „strună” cu franceză cuarte; însăși franceză corde se folosește ca termen de biliard.
Sensul de „bîrnă” ar fi balcanic, după Jud, Zrph., XXXVIII, 25, conform neogreacă ϰόρδα; dar este mai puțin probabil să fie deja latină, conform sard. kordau „bîrnă” (Wagner 115). – Derivat cordiș, adverb (pieziș, oblic); cordui, verb (a strînge cu putere); cordar, substantiv masculin (sforar, frînghier; la vioară, căluș, scaun; măciucă, bîtă; ferăstrău de mînă), la care sensul de „căluș” pare a fi împrumutat din franceză cordier; corda, verb reflexiv (a se nărui, mai ales o grămadă de lemne); cordaj, substantiv neutru, din franceză cordage; încorda, verb (a contracta mușchii, a întări; a întinde; a trage de, a supune unei tensiuni; a acorda un instrument; a strînge o legătură; a lega vița de vie; a îndrepta, a ridica, a așeza; a lupta, a asuda, a (se) strădui, a face eforturi); încordător, substantiv masculin rar, (diavolul); încordătură, substantiv feminin (tensiune; efort; spasm) descorda, verb (a slăbi, a diminua tensiunea; a modera).
Din română provine bulgară korda (Capidan, Raporturile, 206).
DER – dicționarul etimologic
6
Coardă (-de), substantiv feminin – Spadă. – Aromână coardă. Slavă korŭda, conform sârbă, rusă korda, cehă, polonă kord (Berneker 569; Vasmer 624), albaneză kordë.
După Dar, din maghiară kard. Secolul XVI, învechit, azi numai în Transilvania – Derivat cordenci, substantiv neutru (frînă la războiul de țesut; cuțit la melița mecanică).
După Dar, din maghiară kard. Secolul XVI, învechit, azi numai în Transilvania – Derivat cordenci, substantiv neutru (frînă la războiul de țesut; cuțit la melița mecanică).
DER – dicționarul etimologic
7
Coardă (frânghie la ringul de box, bârnă la casă) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat corzii, plural corzi
DOOM – dicționarul ortografic
8
Coardă (anatomie, botanică, construcții, fizică, geometrie, industria lemnului, zootehnie, fir, funie) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat coardei; plural coarde
DOOM – dicționarul ortografic
9
Coardă (strună, parte a năvodului, spadă) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat coardei; plural coarde
DOOM – dicționarul ortografic
10
Coardă, corzi substantiv feminin (peiorativ)
1. prostituată.
2. nimfomană.
3. om ipocrit / fățarnic. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. prostituată.
2. nimfomană.
3. om ipocrit / fățarnic. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou