Știință

Știință, științe, substantiv feminin I.
1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere.
Locuțiune adverb Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe.
Veste, știre.
2. Conștiință. II.
1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție.
Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire.
2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii.
Om de știință = savant, învățat. [Pronunțat: ști-in-] – Ști + sufix -ință (cu unele sensuri după franceză science).

DEX – dicționarul explicativ

Știință științe feminin 1) Sferă de activitate umană a cărei funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor despre realitate. Științe sociale.
științele naturii.
Om de știință învățat; savant. 2) Totalitate a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu; disciplină. Cibernetica este o știință recentă.
Știință de carte a) cunoștințe elementare (de a scrie și de a citi); b) erudiție. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoaștere.
A avea știință despre ceva a avea cunoștință despre ceva. Cu (sau fără) știința cuiva cu (sau fără) știrea cuiva. Cu bună știință în mod conștient. [Genitiv-dativ Științei; Silabe Ști-in-] /a ști + sufix -ință

NODEX – noul dicționar explicativ

Știință substantiv feminin
1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire.
2. cunoaștere (despre ceva).
3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după franceză science)

MDN – marele dicționar de neologisme

Știință (-țe), substantiv feminin –
1. Cunoaștere. –
2. Cunoștință.
Latină scientia (Tiktin; lipsește în Rew 7718a), conform ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință ‹ voi, năzuință ‹ năzui, etc. – Derivat științific, adjectiv, după franceză scientifique; științificește, adverb (din punct de vedere științific); neștiință, substantiv feminin (ignoranță); neștiințific, adjectiv (fără metodă științifică); înștiința, verb (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; reflexiv, învechit, a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adjectiv (informator, anunțător).

DER – dicționarul etimologic