1
Vătaf, vătafi, substantiv masculin
1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă.
3. Prin generalizare Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef.
Prin specializare Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
Prin specializare Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Variantă: (regional) Vătaș, Vătav substantiv masculin] – Conform ucraineană v a t a h a, polonă w a t a h a, bulgară v a t a h.
1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă.
3. Prin generalizare Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef.
Prin specializare Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
Prin specializare Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Variantă: (regional) Vătaș, Vătav substantiv masculin] – Conform ucraineană v a t a h a, polonă w a t a h a, bulgară v a t a h.
DEX – dicționarul explicativ
2
Vătaf vătafi masculin 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor și slujitorilor. 3) popular Conducător al călușarilor sau al unei cete de colindători. /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Vătaf (-fi), substantiv masculin –
1. Șef, căpitan, comandant peste 500 de oameni. –
2. În Moldova, secolul XVI, administrator al unei provincii sau al unui județ. –
3. În Muntenia, secolul Xvii-xix, administrator de plasă. –
4. Nume a diferitelor funcții adminstrative învechit: vătaf de aprozi, portar principal; vătaf de plai, căpitan al poliției de frontieră; vătaf de visterie, șef de percepție; vătaf de cămară, slujbaș al palatului; vătaful beizadelelor, camerist principal al copiilor de domni; vătaf de călărași, căpitan de cavalerie. –
5. Conducător al unei bresle sau al unui serviciu. –
6. Șef în general; vătaf de tîlhari; vătaf de ciobani; vătaf de țigani. –
7. Administrator, intendent, garant, împuternicit, director. – Variantă învechit vătav, vătah, vătaș, vatav. Origine îndoielnică, probabil tăt. vataha „grup” (Miklosich, Etym.
Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; conform Cihac, II, 451).
Apare în idiomuri slavă conform vatah, vataf, ruteană vatah,vatag, vatajko, vataško, polonă wata(c)ha, rusă vataga, vatažnik; dar este evident că toate aceste cuvinte se explică prin română, conform Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile,
191. Azi se folosește numai în sensurile 6 și
7. Derivat vătășel (variantă vătăjel), substantiv masculin (funcționar inferior la primărie; învechit, perceptor; Moldova, vornicel (la nunți), persoană însărcinată cu protocolul); vătășoaie, substantiv feminin (femeie, nevastă de vătaf; învechit, femeie care suplinea pe tatăl orfanilor); vătăși (variantă vătăji), verb (a administra, a dirija, a guverna); vătășie (variantă vătăjie), slujba, biroul vătafului; învechit, impozite, taxe, podărit); vătășiță (variantă vătăjiță), substantiv feminin (nevastă de vătaf; jupîneasă care ținea cheile; Transilvania, prietenă care asistă mireasa în timpul nunții).
1. Șef, căpitan, comandant peste 500 de oameni. –
2. În Moldova, secolul XVI, administrator al unei provincii sau al unui județ. –
3. În Muntenia, secolul Xvii-xix, administrator de plasă. –
4. Nume a diferitelor funcții adminstrative învechit: vătaf de aprozi, portar principal; vătaf de plai, căpitan al poliției de frontieră; vătaf de visterie, șef de percepție; vătaf de cămară, slujbaș al palatului; vătaful beizadelelor, camerist principal al copiilor de domni; vătaf de călărași, căpitan de cavalerie. –
5. Conducător al unei bresle sau al unui serviciu. –
6. Șef în general; vătaf de tîlhari; vătaf de ciobani; vătaf de țigani. –
7. Administrator, intendent, garant, împuternicit, director. – Variantă învechit vătav, vătah, vătaș, vatav. Origine îndoielnică, probabil tăt. vataha „grup” (Miklosich, Etym.
Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; conform Cihac, II, 451).
Apare în idiomuri slavă conform vatah, vataf, ruteană vatah,vatag, vatajko, vataško, polonă wata(c)ha, rusă vataga, vatažnik; dar este evident că toate aceste cuvinte se explică prin română, conform Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile,
191. Azi se folosește numai în sensurile 6 și
7. Derivat vătășel (variantă vătăjel), substantiv masculin (funcționar inferior la primărie; învechit, perceptor; Moldova, vornicel (la nunți), persoană însărcinată cu protocolul); vătășoaie, substantiv feminin (femeie, nevastă de vătaf; învechit, femeie care suplinea pe tatăl orfanilor); vătăși (variantă vătăji), verb (a administra, a dirija, a guverna); vătășie (variantă vătăjie), slujba, biroul vătafului; învechit, impozite, taxe, podărit); vătășiță (variantă vătăjiță), substantiv feminin (nevastă de vătaf; jupîneasă care ținea cheile; Transilvania, prietenă care asistă mireasa în timpul nunții).
DER – dicționarul etimologic
4
Vătaf substantiv masculin, plural vătafi
DOOM – dicționarul ortografic