înfrange
Definitie, sens si explicatie
1Înfrấnge, infrấng, verb Iii.
Tranzitiv A invinge, a birui, a bate (in lupta). ♦ A-si stapani o anumita stare sufleteasca. ♦ (Rar) A nesocoti vointa cuiva, a calca o lege, o dispozitie etcetera [Perf. substantiv infransei, part. infrant] – Limba Latina Infrangere.
Tranzitiv A invinge, a birui, a bate (in lupta). ♦ A-si stapani o anumita stare sufleteasca. ♦ (Rar) A nesocoti vointa cuiva, a calca o lege, o dispozitie etcetera [Perf. substantiv infransei, part. infrant] – Limba Latina Infrangere.
2ÃŽnfrânge verb tr. a invinge, a birui (in lupta). ♢ a-si stapani o stare de spirit. (< limba latina infrangere)
3Înfrânge verb verifica cuvantul: cai, frange, pocai, regreta, rupe.
4Înfrânge verb
1. verifica cuvantul: birui.
2. verifica cuvantul: depasi.
3. verifica cuvantul: stapani.
4. verifica cuvantul: razbi.
1. verifica cuvantul: birui.
2. verifica cuvantul: depasi.
3. verifica cuvantul: stapani.
4. verifica cuvantul: razbi.
5Infrange verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural infrang, perf. substantiv 1 singular infransei, 1 plural infranseram; part. infrant
6A Înfrânge infrang tranzitiv 1) A bate castigand lupta. 2) A supune vointei sale. [Silabe In-fran-] /<lat. infrangere