1
Cinătui, cinătuiesc, verb IV.
Tranzitiv (Regional; adesea figurat) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea – Conform maghiară c s i n a l t „pregătit”.
Tranzitiv (Regional; adesea figurat) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea – Conform maghiară c s i n a l t „pregătit”.
DEX – dicționarul explicativ
2
A cinătui cinătuiesc tranzitiv regional 1) (păsări sau pește) A curăța (de pene, de solzi și de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) familiar A bate foarte tare; a stâlci în bătaie. /<ungară csinalt
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cinătui (-uesc, -it), verb –
1. A curăța, a pregăti mîncarea. –
2. A tăia, a face bucăți. –
3. A omorî.
Maghiară csinalt „preparat” (Dar), probabil contaminat cu slavă činiti „a aranja.”
1. A curăța, a pregăti mîncarea. –
2. A tăia, a face bucăți. –
3. A omorî.
Maghiară csinalt „preparat” (Dar), probabil contaminat cu slavă činiti „a aranja.”
DER – dicționarul etimologic
4
Cinătui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cinătuiesc, imperfect 3 singular cinătuia; conjuncție prezent 3 singular și plural cinătuiască
DOOM – dicționarul ortografic