1
Pradă, prăzi, substantiv feminin
1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare.
2. (Concretizat) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război).
Locuțiune verb (Învechit) A face pradă = a prăda.
3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva.
Expresie Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri.
4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; prin extensiune vânat; prin generalizare orice poate servi drept hrană viețuitoarelor.
Pasăre de pradă = pasăre răpitoare.
5. (Regional) Risipă, cheltuială inutilă. – Latină Praeda.
1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare.
2. (Concretizat) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război).
Locuțiune verb (Învechit) A face pradă = a prăda.
3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva.
Expresie Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri.
4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; prin extensiune vânat; prin generalizare orice poate servi drept hrană viețuitoarelor.
Pasăre de pradă = pasăre răpitoare.
5. (Regional) Risipă, cheltuială inutilă. – Latină Praeda.
DEX – dicționarul explicativ
2
Pradă, prăzi feminin 1) rar vezi A Prăda. 2) Totalitate a bunurilor prădate. 3) Persoană răpită și dată în supunerea cuiva.
A fi pradă (sau Prada) cuiva (sau A ceva) a) a fi în stăpânirea totală a cuiva; b) a fi copleșit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care servește drept hrană pentru animalele sălbatice.
Pasăre de pradă pasăre răpitoare. 5) figurat Obiect supus acțiunii unor factori (mai ales negativi). /<latină praeda
A fi pradă (sau Prada) cuiva (sau A ceva) a) a fi în stăpânirea totală a cuiva; b) a fi copleșit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care servește drept hrană pentru animalele sălbatice.
Pasăre de pradă pasăre răpitoare. 5) figurat Obiect supus acțiunii unor factori (mai ales negativi). /<latină praeda
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Pradă (prăzi), substantiv feminin –
1. Jaf, furt, prădăciune. –
2. Captură, lucruri furate. –
3. Victimă; jucărie. – Aromână pradă. Latină praeda (Pușcariu 1367; Candrea-dens., 1436; Rew 6174), conform italiană preda, provensală, spaniolă presa, franceză proie, catalană, portugheză prea. – Derivat prăda, verb (a jefui, a fura), aromână (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al latină praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-dens., 1435; Rew 6715), conform italiană predare, portugheză prear, vezi franceză preer; prădăciune, substantiv feminin (jaf), din latină praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-dens., 1437; Rew 6716), sau mai probabil derivat intern (Rosetti, I, 159); prădător, adjectiv (jefuitor), din latină praedator (Pușcariu 1369; Candrea-dens., 1438; Rew 6717), sau mai probabil derivat intern; prădalnic, adjectiv (jefuitor). – Din română provine ruteană prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408).
Conform prădui.
1. Jaf, furt, prădăciune. –
2. Captură, lucruri furate. –
3. Victimă; jucărie. – Aromână pradă. Latină praeda (Pușcariu 1367; Candrea-dens., 1436; Rew 6174), conform italiană preda, provensală, spaniolă presa, franceză proie, catalană, portugheză prea. – Derivat prăda, verb (a jefui, a fura), aromână (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al latină praedāre (Pușcariu 1366; Candrea-dens., 1435; Rew 6715), conform italiană predare, portugheză prear, vezi franceză preer; prădăciune, substantiv feminin (jaf), din latină praedacionem (Pușcariu 1368; Candrea-dens., 1437; Rew 6716), sau mai probabil derivat intern (Rosetti, I, 159); prădător, adjectiv (jefuitor), din latină praedator (Pușcariu 1369; Candrea-dens., 1438; Rew 6717), sau mai probabil derivat intern; prădalnic, adjectiv (jefuitor). – Din română provine ruteană prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408).
Conform prădui.
DER – dicționarul etimologic
4
Pradă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat prăzii; plural prăzi
DOOM – dicționarul ortografic