1
Coamă, coame, substantiv feminin
1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale.
Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat.
Figurat Frunziș des din vârful coroanei arborilor.
2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă.
3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid.
Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – Latină Coma.
1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale.
Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat.
Figurat Frunziș des din vârful coroanei arborilor.
2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă.
3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid.
Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – Latină Coma.
DEX – dicționarul explicativ
2
Coamă coame feminin 1) (la unele animale) Păr lung și aspru pe partea superioară a gâtului sau de-a lungul șirei spinării. 2) Părul lung și aspru al unui om. 3) Partea cea mai înaltă a unui deal sau munte; creastă; vârf; culme; spinare; creștet; pisc. 4) Linie de intersecție a versantelor unui acoperiș. 5) figurat Coroana deasă a unui copac. [Silabe Coa-mă] /<latină coma
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Coamă (coame), substantiv feminin –
1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. –
2. Păr lung, plete. –
3. Creastă, culme. –
4. Creastă (de acoperiș).
Aromână, meglenoromână coamă, istroromână comę.
Latină cŏma (Pușcariu 305; Candrea-dens., 377; Rew 2071; Dar); conform italiană chioma, provensală vezi spaniolă, portugheză coma. – Derivat comat (variantă încomat), adjectiv (cu coamă, pletos); comos, adjectiv (pletos).
Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit verb a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adjectiv anterior; comar, substantiv neutru (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug).
1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. –
2. Păr lung, plete. –
3. Creastă, culme. –
4. Creastă (de acoperiș).
Aromână, meglenoromână coamă, istroromână comę.
Latină cŏma (Pușcariu 305; Candrea-dens., 377; Rew 2071; Dar); conform italiană chioma, provensală vezi spaniolă, portugheză coma. – Derivat comat (variantă încomat), adjectiv (cu coamă, pletos); comos, adjectiv (pletos).
Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit verb a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adjectiv anterior; comar, substantiv neutru (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug).
DER – dicționarul etimologic
4
Coamă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat coamei; plural coame
DOOM – dicționarul ortografic