1
Destoinic, -ă, destoinici, -ce, adjectiv (Despre oameni și acțiunile lor).
1. Vrednic, merituos.
Isteț, îndemânatic.
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; prin extensiune în măsură (să facă ceva); competent. – Conform slavă d o s t o i n ŭ.
1. Vrednic, merituos.
Isteț, îndemânatic.
2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; prin extensiune în măsură (să facă ceva); competent. – Conform slavă d o s t o i n ŭ.
DEX – dicționarul explicativ
2
Destoinic (destoinică), adjectiv – Capabil, vrednic.
Slavă dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw.
Elem., 21), cu schimbarea prefix do- în des-. – Derivat destoinicie, substantiv feminin (învechit, demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adjectiv (insuficient, inept); destoinici, verb (a face vrednic, a da demnitate).
Slavă dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw.
Elem., 21), cu schimbarea prefix do- în des-. – Derivat destoinicie, substantiv feminin (învechit, demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adjectiv (insuficient, inept); destoinici, verb (a face vrednic, a da demnitate).
DER – dicționarul etimologic
3
Destoinic destoinică (destoinici, destoinice) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); demn. /<slavă dostoïniku
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Destoinic adjectiv masculin(silabe -stoi-), plural destoinici; feminin singular destoinică, plural destoinice
DOOM – dicționarul ortografic