1
Distrage, distrag, verb III.
Tranzitiv A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din franceză Distraire (după trage).
Tranzitiv A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din franceză Distraire (după trage).
DEX – dicționarul explicativ
2
Distrage verb A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [Prezent indicativ distrag, perf.s. -trăsei, participiu -tras. / < franceză distraire, latină distrahere, după Trage].
DN – dicționar de neologisme
3
Distrage verb tranzitiv a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după franceză distraire)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
A distrage distrag tranzitiv A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<franceză distraire
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Distrage verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural distrag; participiu distras
DOOM – dicționarul ortografic