1
Mântui, mântui, verb IV.
Tranzitiv și reflexiv
1. (Popular) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
2. (Popular) A (se) vindeca (de o boală).
3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.
4. (Popular) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși.
Expresie (Reflexiv) A se mântui cu... = a muri. [Prezent indicativ și: mântuiesc] – Din maghiară Menteni.
Tranzitiv și reflexiv
1. (Popular) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
2. (Popular) A (se) vindeca (de o boală).
3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.
4. (Popular) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși.
Expresie (Reflexiv) A se mântui cu... = a muri. [Prezent indicativ și: mântuiesc] – Din maghiară Menteni.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se mântui mă mântuiesc intranzitiv 1) popular A ajunge la capăt; a se încheia; a se termina.
mântui (Cu cineva) a muri. 2) rel. A-și ispăși păcatele; a scăpa de pedeapsa divină. [Și Mântui] /<ungară menteni
mântui (Cu cineva) a muri. 2) rel. A-și ispăși păcatele; a scăpa de pedeapsa divină. [Și Mântui] /<ungară menteni
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A mântui mântuiesc tranzitiv popular 1) A face să se mântuie. 2) A scoate cu bine dintr-o situație complicată; a scăpa; a salva. 3) familiar A lipsi de viață; a omorî; a răpune; a sfârși. Mântui de zile. [Și Mântui] /<ungară menteni
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Mântui verb, indicativ și conjuncție prezent 3 singular și plural mântuie, imperfect 3 singular mântuia (a salva, a vindeca indicativ prezent 1 singular măntuiesc, 3 singular mântuiește; conjuncție prezent 3 singular și plural mântuiască)
DOOM – dicționarul ortografic