Curăța

Curăța, curăț, verb I. I.
1. Tranzitiv și reflexiv A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
Tranzitiv A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
2. Tranzitiv și reflexiv A (se) vindeca de o boală (de piele).
3. Tranzitiv A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Figurat
1. Tranzitiv și reflexiv A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
2. Reflexiv (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.
3. Tranzitiv (Familiar) A omorî.
Reflexiv A muri.
4. Tranzitiv și reflexiv A face să rămână sau a rămâne fără nici un Banat [Variantă: (popular) Curăți verb IV] – Din Curat.

DEX – dicționarul explicativ

A se curăța mă curăț intranzitiv 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităților. 2) figurat (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește; a se purifica. 3) popular A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) figurat A înceta din viață; a deceda; a muri. /Din curat

NODEX – noul dicționar explicativ

A curăța curăț tranzitiv 1) A face să se curățe. Curăța o haină. curăța un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliță, puf). 3) popular A lipsi de viață; a omorî; a ucide. /Din curat

NODEX – noul dicționar explicativ

Curăța verb, indicativ prezent 1 singular curăț, 2 singular cureți, 3 singular și plural curăță; conjuncție prezent 3 singular și plural curețe; germană curățând

DOOM – dicționarul ortografic