Neajuns
Definitie, sens si explicatie
1Neajuns, neajunsuri, substantiv neutru
1. Greutate, dificultate, neplacere, necaz.
2. Lipsa, scadere; defect, cusur; dezavantaj. [Pronuntat: ne-a-] – Ne- + Ajuns.
1. Greutate, dificultate, neplacere, necaz.
2. Lipsa, scadere; defect, cusur; dezavantaj. [Pronuntat: ne-a-] – Ne- + Ajuns.
2Neajuns antonim: calitate
3Neajuns substantiv
1. verifica cuvantul: dificultate.
2. verifica cuvantul: sicana.
3. verifica cuvantul: vicisitudine.
4. neplacere, (livresc) dezagrement. (Acest sistem comporta unele -uri.)
5. verifica cuvantul: dezavantaj.
6. verifica cuvantul: necaz.
7. verifica cuvantul: defect.
1. verifica cuvantul: dificultate.
2. verifica cuvantul: sicana.
3. verifica cuvantul: vicisitudine.
4. neplacere, (livresc) dezagrement. (Acest sistem comporta unele -uri.)
5. verifica cuvantul: dezavantaj.
6. verifica cuvantul: necaz.
7. verifica cuvantul: defect.
4Neajuns adjectiv , substantiv verifica cuvantul: calic, necajit, nevoias, sarac, sarman.
5Neajuns adjectiv verifica cuvantul: incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemanat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neintrecut, unic.
6Neajuns substantiv neutru (silabe ne-a-), plural neajunsuri
7Neajuns2 -uri n. 1) Lipsa a unei insusiri necesare; cusur; meteahna; defect. 2) Situatie dificila; greutate; nevoie; incurcatura. [Silabe Ne-a-] /ne- + ajuns
8Neajuns1 -sa (-si, -se) : - de cap (sau De minte) care nu are judecata sanatoasa; prost. [Silabe Ne-a-] /ne- + ajuns