1
Strigătură, strigături, substantiv feminin Exclamație onomatopeică; prin specializare specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt. – Striga + sufix -ătură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Strigătură strigături feminin Scurtă poezie populară, compusă din două sau din mai multe versuri, care se rostește în timpul unor jocuri populare. /a striga + sufix -ătură
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Strigătură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat strigăturii; plural strigături
DOOM – dicționarul ortografic