1
Concura, concurez, verb I.
1. Intranzitiv A participa la un concurs.
2. Intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.
3. Intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din franceză Concourir, latină Concurrere.
1. Intranzitiv A participa la un concurs.
2. Intranzitiv A tinde spre același rezultat, a duce spre același scop.
3. Intranzitiv, reflexiv și tranzitiv A (se) lupta pentru întâietate în comerț; a(-și) face concurență. – Din franceză Concourir, latină Concurrere.
DEX – dicționarul explicativ
2
Concura verb I. intranzitiv
1. a participa la un concurs.
2. a tinde spre același rezultat.
II. intranzitiv, reflexiv, tranzitiv a(-și) face concurență în comerț. (< franceză concourir, latină concurrere)
1. a participa la un concurs.
2. a tinde spre același rezultat.
II. intranzitiv, reflexiv, tranzitiv a(-și) face concurență în comerț. (< franceză concourir, latină concurrere)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A Concura concurez
1. intranzitiv 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece.
2. tranzitiv (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<franceză concourir, latină concurrere
1. intranzitiv 1) A participa la un concurs; a lua parte la o competiție. 2) A tinde spre același rezultat. 3) A fi în concurență. 4) A lupta pentru întâietate; a se întrece.
2. tranzitiv (persoane, întreprinderi etc.) A întrece în concurență. /<franceză concourir, latină concurrere
NODEX – noul dicționar explicativ
4
A se concura mă concurez intranzitiv A se lupta (unul cu altul), făcând concurență. /<franceză concourir, latină concurrere
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Concura verb I.
1. intranzitiv A participa la o competiție, la un concurs.
2. intranzitiv A tinde spre același rezultat.
3. intranzitiv, reflexiv, tranzitiv A(-și) face concurență în comerț. [Prezent indicativ, 3,6 -ură, -ează. / < latină concurrere, conform franceză concourir, concurrencer].
1. intranzitiv A participa la o competiție, la un concurs.
2. intranzitiv A tinde spre același rezultat.
3. intranzitiv, reflexiv, tranzitiv A(-și) face concurență în comerț. [Prezent indicativ, 3,6 -ură, -ează. / < latină concurrere, conform franceză concourir, concurrencer].
DN – dicționar de neologisme
6
Concura (-rez, -at), verb –
1. A coincide. –
2. A participa la un concurs. –
3. A-și face concurență.
Variantă (învechit) concurge.
Latină concurrere, franceză concourir; variantă a fost asimilată artificial, cu a curge. – Derivat concurent, substantiv masculin; concurență, substantiv feminin; concurs, substantiv neutru, din franceză concours.
1. A coincide. –
2. A participa la un concurs. –
3. A-și face concurență.
Variantă (învechit) concurge.
Latină concurrere, franceză concourir; variantă a fost asimilată artificial, cu a curge. – Derivat concurent, substantiv masculin; concurență, substantiv feminin; concurs, substantiv neutru, din franceză concours.
DER – dicționarul etimologic
7
Concura verb (a tinde spre), indicativ prezent 3 singular și plural concură; conjuncție prezent 3 singular și plural concure; (a participa la un concurs, a face concurență) indicativ prezent 1 singular concurez, 3 singular și plural concurează; conjuncție prezent 3 singular și plural concureze
DOOM – dicționarul ortografic