1
Interzice, interzic, verb III.
Tranzitiv A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din franceză Interdire (după zice).
Tranzitiv A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. – Din franceză Interdire (după zice).
DEX – dicționarul explicativ
2
A interzice interzic tranzitiv 1) (acțiuni) A împiedica în mod voit. A-i interzice să fumeze. 2) (producerea, vânzarea, importul sau exportul de mărfuri) A nu permite în mod oficial; a prohibi. 3) (publicații) A face să-și înceteze apariția. /<franceză interdire
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Interzice verb III. tranzitiv A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva.
A pune sub interdicție. [Prezent indicativ interzic. / < latină interdicere, conform franceză interdire, germană untersagen, după Zice].
A pune sub interdicție. [Prezent indicativ interzic. / < latină interdicere, conform franceză interdire, germană untersagen, după Zice].
DN – dicționar de neologisme
4
Interzice verb tranzitiv a opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva.
a pune sub interdicție. (după franceză interdire)
a pune sub interdicție. (după franceză interdire)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Interzice verb zice
DOOM – dicționarul ortografic