1
Lucoare lucori feminin învechit 1) Radiație electromagnetică, emisă de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, acționând asupra retinei ochiului, permite ca lumea înconjurătoare să fie vizibilă; lumină. 2) figurat Sursă care luminează spiritul. /<latină lucor, lucoris
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Lucoare (lucori), substantiv feminin – Strălucire.
Latină *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-dens., 1010; Rew 5144; Battisti, III, 2278), conform italiană lucore, provensală lugor, franceză lueur, catalană llugor. Conform luci. – Derivat strălucoare, substantiv feminin (învechit, strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei.
Latină *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-dens., 1010; Rew 5144; Battisti, III, 2278), conform italiană lucore, provensală lugor, franceză lueur, catalană llugor. Conform luci. – Derivat strălucoare, substantiv feminin (învechit, strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei.
DER – dicționarul etimologic
3
Lucoare, lucori, substantiv feminin (Învechit și arh.) Lumină; lucire, strălucire. – Latină Lucor, -oris.
DEX – dicționarul explicativ
4
Lucoare substantiv feminin, genitiv-dativ articulat lucorii; plural lucori
DOOM – dicționarul ortografic