Natură

Natură, naturi, substantiv feminin
1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; prin restrângere lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima.
Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; prin extensiune pictură care înfățișează un astfel de grup.
Locuțiune adjectiv și adverb După natură = având ca model obiectele din realitate.
În natură = A) (locuțiune adverb) în realitate, aievea, în persoană; B) (locuțiune adjectiv și adverb) în obiecte, în produse (nu în bani).
2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi.
3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament.
4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate.
Locuțiune adjectiv De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să...
Expresie Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din franceză Nature, latină, italiană Natura, germană Natur.

DEX – dicționarul explicativ

Natură naturi feminin 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea ființelor și lucrurilor existente.
natură moartă a) grup de obiecte neînsuflețite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau De la) Natură înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliște; peisaj. A admira natura.
În sânul naturii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig.
Caracter specific; esență. Natura lucrurilor. 4): În natură în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După natură după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. Natura umană.
Obișnuința este a doua natură se spune despre o stare sau o acțiune cu care s-a obișnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen.
Cărbune de natură organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de așa natură (lucrurile sunt) de așa fel. [Genitiv-dativ Naturii] /<franceză nature, latină, italiană natura, germană Natur

NODEX – noul dicționar explicativ

Natură substantiv feminin
1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers.
Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător.
Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup.
2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva).
3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< latină, italiană natura, franceză nature].

DN – dicționar de neologisme

Natură substantiv feminin
1. universul în totalitatea sa.
2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. o științele ĩi = științele naturale; natură moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite.
3. caracter, temperament; fire.
4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. o de natură să = capabil să..., apt să... (< latină natura, franceză nature)

MDN – marele dicționar de neologisme