1
Probălui, probăluiesc, verb IV.
Tranzitiv (Învechit și regional)
1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative.
2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1).
3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2).
4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Variantă: Prubului verb IV] – Din maghiară Probalni.
Tranzitiv (Învechit și regional)
1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative.
2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1).
3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2).
4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Variantă: Prubului verb IV] – Din maghiară Probalni.
DEX – dicționarul explicativ
2
Probălui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural probăluiesc, imperfect 3 singular probăluia; conjuncție prezent 3 singular și plural probăluiască
DOOM – dicționarul ortografic