1
Trânti, trântesc, verb IV.
1. Tranzitiv A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc.
A culca la pământ, a doborî.
(Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos.
Figurat (Familiar) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă.
A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
2. Reflexiv A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
3. Tranzitiv A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
4. Reflexiv recipr.
A se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
5. Tranzitiv Figurat (Familiar) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă).
A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Conform bulgară t ă r t j a.
1. Tranzitiv A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc.
A culca la pământ, a doborî.
(Despre animale de călărie) A arunca pe călăreț din șa, a da jos.
Figurat (Familiar) A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă.
A face să se izbească cu putere o ușă, o poartă etc.
2. Reflexiv A se așeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.
3. Tranzitiv A-și pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.
4. Reflexiv recipr.
A se lua la trântă, a se lupta corp la corp.
5. Tranzitiv Figurat (Familiar) A face, a produce (cu energie, repede, în grabă).
A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui. – Conform bulgară t ă r t j a.
DEX – dicționarul explicativ
2
A trânti trântesc tranzitiv 1) (obiecte, persoane) A face să cadă cu putere, lovind sau aruncând. 2) (uși, porți) A închide, izbind cu zgomot. 3) familiar (persoane) A respinge la un examen, punând o notă insuficientă. 4) familiar (pumni, ghionturi etc.) A aplica cu violență.
Trânti una (o vorbă sau O prostie) a spune o vorbă nepotrivită. 5) familiar A pune în cantitate mare. 6) rar (obiecte vestimentare) A îmbrăca în grabă și neglijent. /<slavă trotiti
Trânti una (o vorbă sau O prostie) a spune o vorbă nepotrivită. 5) familiar A pune în cantitate mare. 6) rar (obiecte vestimentare) A îmbrăca în grabă și neglijent. /<slavă trotiti
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se trânti mă trântesc intranzitiv 1) (despre ființe) A se lăsa cu toată greutatea corpului; a se prăbuși. 2) A se lua la trântă (unul cu altul); a se lupta corp la corp (unul cu altul). /<slavă trotiti
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Trânti verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural trântesc, imperfect 3 singular trântea; conjuncție prezent 3 singular și plural trântească
DOOM – dicționarul ortografic