1
Constrânge, constrâng, verb III.
Tranzitiv A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perfect simplu constrânsei, participiu constrâns] – Con1- + strânge (după franceză contraindre).
Conform latină c o n s t r i n g e r e.
Tranzitiv A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. [Perfect simplu constrânsei, participiu constrâns] – Con1- + strânge (după franceză contraindre).
Conform latină c o n s t r i n g e r e.
DEX – dicționarul explicativ
2
Constrânge verb III. tranzitiv A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. [Prezent indicativ constrâng, perf.s. -strânsei, participiu -strâns. / < Con- + Strânge, după latină constringere, franceză contraindre].
DN – dicționar de neologisme
3
A constrânge constrâng tranzitiv (persoane) A pune cu forța să facă ceva; a sili; a obliga; a forța; a impune. /con- + a strânge
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Constrâ'nge verb tranzitiv a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< latină constringere, după franceză contraindre)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Constrânge verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural constrâng
DOOM – dicționarul ortografic