1
Reține, rețin, verb III.
Tranzitiv
1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
Tranzitiv și reflexiv Figurat A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
3. A rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
4. A nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Re1- + Ține (după franceză retenir).
Tranzitiv
1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
Tranzitiv și reflexiv Figurat A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
3. A rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
4. A nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
5. A ține minte, a-și aminti; a nu uita. – Re1- + Ține (după franceză retenir).
DEX – dicționarul explicativ
2
A reține rețin tranzitiv 1) A face să se rețină. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) figurat (porniri, sentimente, stări sufletești etc.) A nu lăsa să se manifeste; a închide în sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a rezerva. reține o cameră la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-și întipări în memorie; a ține minte. reține Spusele (cuiva). 7) (torente de apă, zăpadă, aer, rafale de vânt etc.) A împiedica să pătrun-dă (undeva). /re- + a ține
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se reține mă rețin intranzitiv A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se controla; a se domina. /re- + a se ține
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Reține verb III. tranzitiv
1. A ține loc, a împiedica de la ceva.
A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate.
tranzitiv, reflexiv (Figurat) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna.
2. A ține asupra, a păstra.
3. A rezerva.
4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
5. A ține minte.
6. (Juridic) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [Prezent indicativ rețin. / < Re- + Ține, după franceză retenir].
1. A ține loc, a împiedica de la ceva.
A ține închis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate.
tranzitiv, reflexiv (Figurat) A (se) stăpâni, a (se) înfrâna.
2. A ține asupra, a păstra.
3. A rezerva.
4. A opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
5. A ține minte.
6. (Juridic) A se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor prezentate. [Prezent indicativ rețin. / < Re- + Ține, după franceză retenir].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Reține verb I. tranzitiv
1. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
a ține închis, arestat, a priva de libertate.
2. a ține asupra sa, a păstra.
3. a rezerva.
4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
5. a ține minte.
6. (juridic) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.
II. tranzitiv, reflexiv (figurat) a (se) stăpâni. (după franceză retenir)
1. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
a ține închis, arestat, a priva de libertate.
2. a ține asupra sa, a păstra.
3. a rezerva.
4. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
5. a ține minte.
6. (juridic) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.
II. tranzitiv, reflexiv (figurat) a (se) stăpâni. (după franceză retenir)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Reține verb ține
DOOM – dicționarul ortografic