1
Stricăciune, stricăciuni, substantiv feminin
1. Faptul de a (se) strica; (concretizat) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus.
Vătămare.
2. Efect rău, păgubitor.
3. Depravare, corupție. – Strica + sufix -ăciune.
1. Faptul de a (se) strica; (concretizat) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus.
Vătămare.
2. Efect rău, păgubitor.
3. Depravare, corupție. – Strica + sufix -ăciune.
DEX – dicționarul explicativ
2
Stricăciune stricăciuni feminin 1) vezi A strica și A se strica. 2) Pierdere cauzată de stricarea unor bunuri materiale. 3) învechit Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; corupție. [Genitiv-dativ Stricăciunii] /a (se) strica + sufix -ciune
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Stricăciune substantiv feminin, genitiv-dativ articulat stricăciunii; plural stricăciuni
DOOM – dicționarul ortografic