1
Prăpădi, prăpădesc, verb IV.
1. Tranzitiv și reflexiv A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica.
Tranzitiv A duce la pierzanie; a nenoroci.
2. Tranzitiv A ucide, a omorî, a răpune.
Reflexiv A-și pierde viața, a muri, a pieri.
Expresie A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranzitiv) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă.
3. Tranzitiv (Popular) A pierde un bun; a risipi, a irosi.
4. Tranzitiv (Popular) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul.
A nu mai vedea, a pierde din ochi.
Reflexiv A se face nevăzut; a dispărea. – Din bulgară Propadam.
1. Tranzitiv și reflexiv A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica.
Tranzitiv A duce la pierzanie; a nenoroci.
2. Tranzitiv A ucide, a omorî, a răpune.
Reflexiv A-și pierde viața, a muri, a pieri.
Expresie A se prăpădi de râs (sau de plâns, de rușine etc.) = a râde (sau a plânge etc.) foarte tare. A se prăpădi după cineva (sau ceva) = a iubi, a-i plăcea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prăpădi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranzitiv) A prăpădi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prăpădi cu firea = a-și da foarte mare osteneală; a-și face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inimă.
3. Tranzitiv (Popular) A pierde un bun; a risipi, a irosi.
4. Tranzitiv (Popular) A nu mai recunoaște, a nu mai găsi; a rătăci. A prăpădit drumul.
A nu mai vedea, a pierde din ochi.
Reflexiv A se face nevăzut; a dispărea. – Din bulgară Propadam.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Prăpădi prăpădesc tranzitiv 1) A înceta de a mai poseda; a nu mai avea în posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. Prăpădi ziua. 3) A face să se prăpădească; a distruge; a nimici. 4) A înceta de a mai avea în câmpul vizual.
Prăpădi din ochi (Pe cineva sau Ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afecțiune deosebită (pentru cineva sau ceva). /<bulgară propadam
Prăpădi din ochi (Pe cineva sau Ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afecțiune deosebită (pentru cineva sau ceva). /<bulgară propadam
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A Se Prăpădi mă prăpădesc intranzitiv A înceta să mai existe (în mod fatal); a dispărea fără urmă; a se pierde;
Prăpădi de râs a râde mult și cu poftă. Prăpădi de rușine a se rușina foarte tare. Prăpădi după cineva (sau Ceva) a-i plăcea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulgară propadam
Prăpădi de râs a râde mult și cu poftă. Prăpădi de rușine a se rușina foarte tare. Prăpădi după cineva (sau Ceva) a-i plăcea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulgară propadam
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Prăpădi (prăpădesc, prăpădit), verb –
1. A distruge, a anihila, a extermina. –
2. A (se) strica, a (se) deteriora. –
3. (Moldova) A pierde, a rătăci. –
4. (Reflexiv) A dispărea, a muri, a pieri. –
5. (Reflexiv) A izbucni, a nu mai putea să.
Slavă propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), conform rusă propadatĭ „a pieri” și prăpastie. – Derivat prăpăd, substantiv neutru (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, substantiv feminin (distrugere); prăpădit, substantiv masculin (istovit, lefter); prăpăditor, adjectiv (distrugător).
Din română provine bulgară din Transilvania propodenie (Miklosich, Bulgară, 131).
1. A distruge, a anihila, a extermina. –
2. A (se) strica, a (se) deteriora. –
3. (Moldova) A pierde, a rătăci. –
4. (Reflexiv) A dispărea, a muri, a pieri. –
5. (Reflexiv) A izbucni, a nu mai putea să.
Slavă propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), conform rusă propadatĭ „a pieri” și prăpastie. – Derivat prăpăd, substantiv neutru (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, substantiv feminin (distrugere); prăpădit, substantiv masculin (istovit, lefter); prăpăditor, adjectiv (distrugător).
Din română provine bulgară din Transilvania propodenie (Miklosich, Bulgară, 131).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Prăpădi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural prăpădesc, imperfect 3 singular prăpădea; conjuncție prezent 3 singular și plural prăpădească
DOOM – dicționarul ortografic