Strigător -oare

Strigător, -oare, strigători, -oare, adjectiv, substantiv masculin
1. Adjectiv Care strigă; figurat care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident.
Expresie Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident.
2. Substantiv masculin (Învechit și popular) Crainic, vestitor. – Striga + sufix -ător.

DEX – dicționarul explicativ

Strigător¹ strigătoare (strigători, strigătoare) 1) Care strigă. 2) figurat Care se deosebește net (mai ales prin trăsături negative).
Strigător la cer a) care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + sufix -ător

NODEX – noul dicționar explicativ

Strigător² strigăti masculin învechit Persoană care anunța cu voce tare unele știri; crainic; vestitor. /a striga + sufix -ător

NODEX – noul dicționar explicativ

Strigător adjectiv masculin, substantiv masculin, plural strigători; feminin singular și plural strigătoare

DOOM – dicționarul ortografic