1
Răutate, (2, 3) răutăți, substantiv feminin
1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora.
Locuțiune adverb Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios.
2. (Popular; mai ales la plural) Slăbiciune, păcat, defect.
3. (Concretizat) Faptă rea.
4. Om rău. [Pronunțat: -ră-u-] – Rău + sufix -ătate..
1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora.
Locuțiune adverb Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios.
2. (Popular; mai ales la plural) Slăbiciune, păcat, defect.
3. (Concretizat) Faptă rea.
4. Om rău. [Pronunțat: -ră-u-] – Rău + sufix -ătate..
DEX – dicționarul explicativ
2
Răutate răutăți feminin 1) Trăsătură de caracter a omului rău; pornirea de a face rău altora.
Cu răutate în mod răuvoitor; cu dușmănie. 2) Acțiune prin care se face cuiva un rău; faptă rea. Vorbe pline de răutate.
Capul răutăților persoană care plănuiește și face fapte rele. 3) fig.
Persoană care produce altora neplăceri; om rău. 4) la plural Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [Genitiv-dativ Răutății; Silabe Ră-u-] /rău + sufix -tate
Cu răutate în mod răuvoitor; cu dușmănie. 2) Acțiune prin care se face cuiva un rău; faptă rea. Vorbe pline de răutate.
Capul răutăților persoană care plănuiește și face fapte rele. 3) fig.
Persoană care produce altora neplăceri; om rău. 4) la plural Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [Genitiv-dativ Răutății; Silabe Ră-u-] /rău + sufix -tate
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Răutate substantiv feminin (silabe ră-u-), genitiv-dativ articulat răutății; plural răutăți
DOOM – dicționarul ortografic