1
Risipi, risipesc, verb IV.
1. Tranzitiv și reflexiv A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia.
2. Tranzitiv A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi.
3. Reflexiv (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira.
Tranzitiv A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia.
Tranzitiv și reflexiv A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc.
tranzitiv A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc.
4. Reflexiv (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri.
5. Reflexiv și tranzitiv A (se) destrăma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa.
A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi.
6. Tranzitiv A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bulgară Razsipja, sârbo-croată Rasipati.
1. Tranzitiv și reflexiv A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia.
2. Tranzitiv A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi.
3. Reflexiv (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira.
Tranzitiv A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia.
Tranzitiv și reflexiv A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc.
tranzitiv A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc.
4. Reflexiv (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri.
5. Reflexiv și tranzitiv A (se) destrăma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa.
A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi.
6. Tranzitiv A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bulgară Razsipja, sârbo-croată Rasipati.
DEX – dicționarul explicativ
2
A risipi risipesc tranzitiv 1) A face să se risipească. 2) (bunuri materiale) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a cheltui. risipi averea. /<bulgară razsipja, sârbă rasipati
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se risipi se risipește intranzitiv 1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se dispersa; a se împrăștia. 2) (despre construcții) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăți. 3) (despre nori, ceață etc.) A se împrăștia treptat, răsfirându-se; a se spulbera. 4) figurat (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulgară razsipja, sârbă rasipati
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Risipi (risipesc, risipit), verb –
1. A dispersa, a împrăștia. –
2. A izgoni, a fugări. –
3. A cheltui, a toca. –
4. A face praf, a distruge. –
5. A irosi, a prăpădi. – Variantă rîsipi, răsipi. Slavă rasypati (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79).
Derivat risip, substantiv neutru (învechit, ruină); risipă, substantiv feminin (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adjectiv (cheltuitor, distrugător).
Din română provin ucraineană prisipati (Bogaci), săsească rissipin.
1. A dispersa, a împrăștia. –
2. A izgoni, a fugări. –
3. A cheltui, a toca. –
4. A face praf, a distruge. –
5. A irosi, a prăpădi. – Variantă rîsipi, răsipi. Slavă rasypati (Miklosich, Slaw.
Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79).
Derivat risip, substantiv neutru (învechit, ruină); risipă, substantiv feminin (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adjectiv (cheltuitor, distrugător).
Din română provin ucraineană prisipati (Bogaci), săsească rissipin.
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Risipi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural risipesc, imperfect 3 singular risipea; conjuncție prezent 3 singular și plural risipească
DOOM – dicționarul ortografic